1.4.09

opening 28/03




1. Octav AVRAMESCU : despre ce reprezintă muzica secolului 20, apelativul de "muzică contemporană"?


preview circa 20 min. - sunete restrânse
(
carte blanche 90 min. pe 9/05 - sunete fixe)

Muzica în secolului XX este aceeaşi artă cronologică ca întodeauna, însă se împarte în muzici ale secolului XX cu multiple, în aparenţă ireconciliabile, tipuri de public. Despărţită de o scenă socială, desfigurată (disembodied), ceea ce rămâne să reprezinte "muzica contemporană", în afara unui context precis, seamănă cu un vis de catedrală radio la care se pot duce toate ipod-urile din lume să asculte slujba de duminică. Sâmbăta.

Rasunând în ea pot fi aceste câteva sunete (remarcabile) :
pentru spaţii de pasaj
(pista 1 - XENAKIS, arhitect alături de LE CORBUSIER, dar şi compozitor pentru Pavilionul Phillips la expoziţia internaţională de la Bruxelles din 1958); despre spaţii de pasaj (pista 2 - mellifuous, autostradă, sau 4 - o altă reverie feroviară, referinţă la prima muzică concretă, "mixată" de SCHAFFER în 1948); în conjuncţie cu suporturi vizuale pe care încearcă sa le epuizeze (pista 3 - începe ca 1, dar implică un cvartet de improvizatori ce lucrează din spatele unor laptop-uri, şi chiar într-o instalaţie pentru o galerie de artă contemporană, sau 5 - pentru că încearcă să condenseze într-un drone, China, în filmul China and sunsets); de a căror existenţă, ironic, depinde (7 - un printer bine temperat, singurul “instrument” în toată această selecţie !); dar pe care le negă individual, pentru a le afirma colectiv, cu constiinţa conceptului de masă critică, atât de important pentru a reuşi dreptul la reprezentare al presiunilor interne din societate, strategic, pointilistic (6 - nu pentru un public feminin, ci feminist); sau nostalgic, transând memoria altor muzici: sunete culte în-jos-ite (8 - cine vrea gimnastică cu Maria Callas ?); sunete fragilizate, ce apar neimportante în istoria muzicii contemporane (9 - dar sunt importante pentru o queer theory a ei).

În toate aceste relaţii muzicale, totul este înregistrat, preîmpachetat. Fără interpreţi sau limbaj instrumental evident, primul public se dovedeşte a fi ireperabil, difuz, iar singurul său mijloc de reproducere, difuzorul, e aproape steril. Când design-ul primelor radiodifuzoare cu adevarat de masă (în ambele sensuri: pe masă, pentru mase) împrumută un pic din stilul unei catedrale, cei ce le ascultau recunoaşteau sunetul tuturor instrumentelor din care se compunea muzica lor,
încă mai puteau visa că sunt în legatură cu un canon al muzicii.

1.
Concret, Iannis XENAKIS, 1958, album Electronic music, INA GRM


2.
Night traffic, Paul LANSKY, 1952, album Homebrew, label Bridge


3.
Globophagia no.1, PowerBooks_unPlugged, 2007, Music in the Global Village (http://globalvillagemusic.net)


4.
Commuterdream, Barry TRUAX, 1996, album Islands, label Cambridge Street Records


5.
China, Phill NIBLOCK, 1995, China and Sunsets video


6.
Hidden lives, Cathy LANE, 2004


7.
print…?, Frederico SCHUMACHER, 2007, album [In]Disciplina, label Pueblo Nuevo


8.
Callaerobique, Martin TETRAULT şi Robert LEPAGE, 1997, album Callas: la diva et le vinyle, label Ambiance magnetique


9.
Transformative nostalgia, Terre THAEMLITZ, 1998, album Means to an End, label Mille plateaux


Octav AVRAMESCU, radioascultator, traieşte în Vancouver (CA) şi Bucureşti


2. Julien TRAMBOUZE despre arta radiofonică:

SPRE O DEFINIRE A ARTEI RADIOFONICE

Arta radiofonică reprezintă folosirea radioului ca medium pentru artă. Arta radiofonică nu este sound art, aşa cum nu este muzică. Arta radiofonică este radio. Radioul apare acolo unde este auzit şi nu în studioul în care a fost produs. Fiecare ascultător aude propria sa versiune finală a operei radiofonice, amestecată cu ambianţa sonoră a locului în care trăieşte. Spaţiul radiofonic este fiecare loc şi toate locurile în care se aude radio. Artistul radiofonic ştie că nu are nici un mijloc prin care să controleze experienţa operei radiofonice.

ARTA RADIOFONICĂ ŞI PRECURSORII SĂI

Documentarul sonor

Yann PARANTHOËN este recunoscut ca fiind maestrul incontestabil al documentarului sonor. Ca inginer de sunet, numele lui este asociat cu nenumărate emisiuni de pe France Culture şi France Inter. Ca autor, el a produs opere inconturnabile în care se afirmă concepţia sa despre restituirea realului ca sculptură şi compoziţie de sine stătătoare.
Extras dintr-un întreg sonor (fără comentariul jurnalistului) : Paris-Roubaix fresque sonore sur la légendaire course cycliste

Ficţiunea

Orson WELLES şi opera sa radiofonică The War of the Worlds, 30 octombrie 1938.
În acea zi, pe CBS, emisiunea Mercury Theatre on the air prezintă o adaptare a The War of the Worlds de HG WELLS, în care un actor impersonand un prezentator al CBS anunţă sosirea războinică a marţienilor pe Pământ.
În 1938 radioul est un nou mediu de comunicare şi din acest motiv ascultătorii sunt foarte numeroşi. Astfel excelenta sa regie reuşeşte să convingă aproape un milion de ascultători – din cei şase milioane care ascultau emisiunea – că Statele Unite au fost atacate de extratereştri veniţi de pe Marte şi că pericolul iminent îi obligă să părăsească ţara de urgenţă. New York-ul e în haos total. Chiar şi trupele americane grupate în port dar în permisie, sunt rechemate la ordin pentru a-şi apăra patria.
Extras.

Peisaj sonor şi experienţa audio radiofonică

Luc FERRARI : "Am realizat lucrări care se îndepărtează mai mult sau mai puţin de preocupările muzicale pure, dintre care unele fac apel la întâlnirea dintre ramuri diferite a ceea ce ar putea fi un arbore comun. Problema fiind aceea de a încerca să exprim, prin diferite mijloace, idei, senzaţii, intuiţii care treceau ; să observ viaţa de zi cu zi în ansamblul realităţilor sale, fie ele sociale, psihologice sau sentimentale. Toate acestea putând fi exteriorizate sub formă de text, scriitură instrumentală, compoziţii electroacustice, reportaje, filme, spectacole, etc."

În 1998, Luc FERRARI călătoreşte în sud-vestul american ca vânător de sunete ambulant şi realizează o serie de compoziţii radiofonice intitulate Far-West News, produse de radioul olandez NPS.
Extras din Far-West News, semnătură Radio France.



Julien TRAMBOUZE, radio artist, trăieşte şi lucrează în Franţa şi România.


3. Henning LUNDKVIST despre sound art:

Dacă pictura este comunicarea prin culori şi linii, arta sonoră este comunicarea prin sunet. Luându-şi modul de comunicare din domenii la fel de distincte ca (pentru a menţiona doar câteva) acustica, teatrul radiofonic, filmul experimental, muzica, literatura sau installation art, ea este influenţată şi influenţează atât de multe forme de creativitate încât forma sa amibică este greu de descris, în mod special marginile. Cu toate că tentaculele sale ajung în aşa multe forme diferite de artă, ceea ce este straniu este că importanţa artei sunetului este adesea ignorată. Cu toate acestea, sunetul ca mijloc de comunicare a fost un factor important în artă cel puţin de la începutul sec. XX (pentru dadaişti şi futuriştii italieni) şi până azi – când influenţa sa e recunoscută în installation art, performance, etc. Astfel, chiar dacă arta sunetului nu este adesea numită ca atare, traversează întreaga istorie a artei moderne şi continuă să aibă o influenţă vitală în prezent.

1. Alcor, Leif HOLMSTRAND (SE), 2004


"The Alcor Life Extension Foundation este liderul mondial în criogenie, cercetare şi tehnologie. Criogenia este ştiinţa care foloseşte temperaturi ultra-scăzute pentru a păstra viaţa umană cu intenţia de a o restaura în stare sănătoasă atunci când tehnologia o va permite. Alcor este o organizaţie non-profit aflată în Scottsdale, Arizona, fondată în 1972." (sura: Alcor website) Lucrarea Alcor a lui Leif HOLMSTRAND este o lectură înregistrată a răspunsului scris pe care l-a primit de la Alcor când i-a contactat despre posibilitatea de a-şi congela propriul corp după moarte.
Leif HOLMSTRAND (1972) este poet, artist vizual, performer şi sound artist, trăieşte şi lucrează în Malmö, Suedia. Este unul dintre cei mai importanţi artişti şi scriitori suedezi din generaţia tânără.

2. One Million Years (extras), On KAWARA (JP/US), 1993


În 1993, printr-o decizie fără precedent în opera sa, KAWARA a transformat lucrarea One Million Years (Future) din stare scrisă în stare înregistrată. Impulsul pentru această metamorfoză l-a constituit o expoziţie pentru Dia Center for the Arts, organizată între 1 ianuarie şi 31 decembrie în acelaşi an. Expoziţia a cuprins trei elemente – o selecţie din One Thousand Today Paintings, cele 10 părţi ale One Million Years (Past) şi înregistrarea de la One Million Years (Future), în care o voce masculină şi una feminină numără, unul după altul, anii din viitor.
On KAWARA (1933) este un artist conceptual japonez ce lucrează la New York încă din anii 60. Începând cu 1966 a realizat o serie de picturi cu date, care consistă în întregime în data la care a fost făcută pictura, scrisă cu litere albe pe un suport rigid.

3. Under History Lessons (extras), Vito ACCONCI (US), 1976


Jucând în acelaşi timp rolul profesorului şi cel al studenţilor, ACCONCI performează o serie de scurte lecţii, de la Lesson 1: Let's Believe We're in This Together la Lesson 12: Let's be Oppressed oferind o abordare idiosincratică asupra bazelor ideologice ale educaţiei şi societăţii americane.
Vito ACCONCI (1940) trăieşte şi lucrează la New York. Practica lui artistică este materializată în principal prin instalaţii, dar şi prin lucrări în care foloseşte vocea şi textul. Joacă un rol important pe scena artistică mondială încă de la începutul anilor 70.

Henning LUNDKVIST, sound artist, traieşte şi lucrează la Malmö (SE)
http://inaktiv.net
http://radiowy.se

P.S. Special thanks Tunde, pentru filmul in care a incercat sa prinda
"atmosfera foarte speciala a ascultarii colective" :)

2 comentarii:

ss spunea...

cu privire la
Transformative Nostalgia
spune autorul:

The implementation of negotiated change, more transparent in its referentiality to the original sound source than the transitional processes of resistance and resignation, discloses an overt recontextualization of the past. Underlying the continual invocation and denial of the phrase "Don?t go changing? is a rejection of the potential for sustained radical historical breach, other than as a cultural fiction intended to heighten the urgency for change.

suna a muzica contemporana? voi incerca sa fredonez:

suplimentar la "radio catedrala" asa cum apare sesiunea 1. de muzica contemporana la sambara sonora, "reprezinta" e probabil principala pista intre toate piesele reunite. destul de putin deci din muzica contemporana. stiu, dar ...
de unde se formeaza dorinta de a asculta un discurs muzical, sau orchestrare de idei, daca nu din intentia unui compozitor de a deveni coerent sau cel putin fidel ideii de a compune pentru play-back in conditii de "composer supervised recording"--o mentiune ce aparea pe cds, de genul celor inregistrate de Stockhausen si inca difuzate de fundatia sa.(sunt ff interesante)(:DL la http://www.taringa.net/posts/musica/1628716/K_-Stockhausen---Elektronish-Musik-1952-60.html)

compilatia /'20 min-sunete restranse/ a incearcat sa ignore acele compozitii ce sunt pana la urma lucrarea colectiva a unui compozitor cu unul sau mai multi muzicieni, tocmai pentru ca aceasta colaborare are adesea un caracter care nu calatoreste bine prin radio. care nu supravietuiesc usor fara reprezentare live.

lucrarile in ascultare aici sunt cateva din cele care pot sa supravietuiasca unei compresii, in timp si prin transfer, de unde si ideea general de pasaj/transfer, pentru ca o parte dintre ele chiar asa au si fost gandite, performante bazate foarte mult pe tehnologie si metafora, ce pot fi pe banda, in tren, in cartus de printer, sau intre laptops. cu mentiunea ca ramane imposibil de sumarizat simplu un circuit care nu e deloc unul supus vre-unui lant (trofic, de slabiciuni, etc.) intre benzi si laptop, cel putin nu pentru muzicienii ce le-au manipulat la vremea lor, si sunt 50 de ani razleti din sec.20' implicati in /20' min/. de-a lungul acestor ani, un factor comun pe care il au multi compozitori in muzica contemporana este, minimalistic vorbind, acela de a dori sa fie parte din cultura auditiva a contemporanilor lor (la care doi dinozauri deliciosi, shoenburg dar mai ales cage, au fost banuiti ca aduc "deformari" provenind din cultura lor in arte vizuale). insa ce ar fi muzica sec.20 in retrospectiva fara ei? se pare ca nu mare lucru. dar asta nu inseamna ca tot pe ei trebuie sa ii ascultam. ar fi prea simplu....

un concert de muzica contemporana nu seamana cu ce poate prezenta un playback de sunete, fara relatia dintre compozitor si muzicieni, sunete deci ce aduc (asa cum pot) a muzica contemporana. care nu este decat partial interesata in electronica.

dar, in muzicile contemporane, odata ce se creaza o impresie suficient de puternica intr-un concert, prin premiere, piesele de muzica ce devin referinte, cateodata chiar si in diferite interpretari, devin legate de un turneu, o serie de articole in presa culturala, si eventual un studio, putand pretinde un loc de referinta in orice discografie si cultura discografica.

glosa discografica pe care o implica o selectie de piese pentru partea "serioasa" de sambata sonora, tinand cont ca nu am vazut/ascultat nici unul din concertele/inregistrarile pentru sesiunea 2, din luna mai, de muzica contemporana, va trebui sa tina cont de faptul ca aceasta este de 90 de minute si astfel este suficient de lunga pentru ca piese desprinse din istorii diferite sa poata avea colectiv suficient de mult timp pentru a explora atat prin ele insele (si asta este o atitudine din anii 50, laudata atunci si criticata acum, sub numele de "new criticism") cat si prin felul in care recupereaza larga lor reprezentare in ceea ce este pana la urma in mare parte o cultura de ascultator.

Adorno atunci cand critica muzica populara, critica si popularizarea muzicii. insa daca pot cita inceputul:

The implementation of negotiated change (sa zicemin muzica contemporana in istoria ei), more transparent in its referentiality to the original sound source than the transitional processes of resistance and resignation, discloses an overt (dorinta de) recontextualization of the past.

adica

do not reject "the potential for sustained radical historical breach,"

sau daca il faci ca o

"cultural fiction intended to heighten the urgency for change"

atunci cel putin sa fie pentru scopul practic de a difuza muzica contemporana in spatii reale si pentru publice reale. urmarea la sesiunea 2. calitatea sunetului btw va fi .wma, adica ok, sper.

szabott spunea...

Mi-a placut foarte mult evenimentul, am si facut un scurt video despre atmosfera foarte speciala a ascultarii colective :-)
Daca doriti sa vizualizati sau sa-l folositi in acest blog, puteti face pe pagina http://kukker.ro/showvideo/1123
Mult succes,
Tunde

Persoane interesate