otomo yoshihide 25/04

Otomo Yoshihide
portret de 90' realizat de Anamaria Pravicencu

Compozitor japonez multi-instrumentalist, Otomo Yoshihide a devenit cunoscut la începutul anilor 90 ca leader al grupului de noise rock Ground Zero. Astăzi este una dintre cele mai complexe figuri ale muzicii contemporane şi experimentale, opera sa extinzându-se de la free improvization la noise, jazz şi clasic contemporan.

Încă de la începutul carierei sale, Otomo Yoshihide a fost imposibil de categorisit. Lucrând în marginile cele mai îndepărtate ale mai multor stiluri foarte diferite, astfel încât şi cei mai fideli ascultători i-au pierdut urma de-a lungul anilor, Yoshihide a refuzat în mod constant să se oprească în vreun loc suficient de mult timp încât să poată primi vreo etichetă. Rădăcinile sale sunt în improvizaţia de jazz pe care a început să o facă încă de la o vârstă fragedă. Dacă în primii ani ai carierei evolua în grupuri aproape tradiţionale de free jazz, interesele lui s-au extins repede spre colaj noise şi muzică cu samples.

Yoshihide a devenit cunoscut cu grupul său Ground zero (1990), un amalgam sfidător şi gălăgios de jazz, rock şi avant-garde, care nu semăna cu niciunul dintre cele trei, însă cu siguranţă nu era nici fusion. Grupul a cutremurat pe mulţi cu cele 5 albume fenomenale - Ground Zero (God Mountain, 1993), Null & Void (Tzadik, 1995), Revolutionary Pekinese Opera (ReR, 1996), Consume Red (ReR, 1996), Plays Standards (NANI/disk, 1997) - înainte să se despartă definitiv în 1998. Chiar şi atunci când era membru al Ground zero, Otomo Yoshihide nu s-a limitat la un singur proiect, aşa cum putem observa din fluxul crescând şi nestăvilit pe care apariţiile de albume din anii ’90 şi începutul anilor 2000 l-au demonstrat. Noise pe bază de turntables (Sound Factory), abstract, sine wave la limita auzului cu Sachiko M (Filament 1) sau reîntoarcerea la jazz cu grupul său New Jazz Quintet, muzica sa la trecerea dintre milenii era un torent de inovaţie şi explorare.

1. Consume Red (1997), Ground Zero, fragment

Un sample dintr-o piesă interpretată la hojok (instrument de suflat) de muzicianul coreean Kim Suk Chul repetată în continuu de-a lungul unui single de 57’ în timp ce grupul improvizează în jur, devenind din ce în ce mai tare, pâna când sample-ul de bază este complet scufundat.

2. Revolutionary Pekinese Opera (1996), Ground zero, integral

Revolutionary Pekinese Opera are la baza un re-sampling din 1984 al lui Heiner Goebbels şi al lui Alfred 23 Harth al interpretării prin samples a Revolutionary Pekinese Opera din China, performată în 1960 la Opera din Peking (Frankfurt-Pekin, CD Goebbels Heart). Interesul lui Yoshihide pentru Opera Pekineză vine de la cursul de etno-muzicologie pe care l-a facut când era student, perioadă în care s-a concentrat pe dezvoltarea muzicală a instumentelor din perioada revoluţiei culturale chineze.

Opera din Beijing, sau din Peking, este una dintre cele mai cunoscute „piese” din patrimoniul naţional al Chinei. Considerată cea mai înaltă împlinire a culturii chineze, Opera din Peking este performată printr-o combinaţie de cântece, dialoguri vorbite şi secvenţe de acţiune codificate, cum ar fi gesturile, mişcările, luptele si acrobaţiile.

1. Opening - Flying across the J.P. YEN (9:29)
2. Consume Mao (1:33)

3. Rush Capture of the Revolutionary Opera 1 (2:05)
4. Red Mao Book by Sony (4:23)
5. Crossing Frankfurt Four Times (2:02)
6. The Glory of Hong Kong - Kabukicho Conference (4:53)
7. Paraiso 1 (7:03)
8. Anouncing Good News from the West (0:40)
9. Revolutionary Enka 2001 (1:15)
10. Grand Pink Junktion Ballad (1:27)
11. Crossing Snow Mountains with Yamaha Bike (1:29)
12. Rush Capture of the Revolutionary Opera 2 (0:51)
13. Yellow Army, Beloved of the Various Nationalities (0:52)
14. Triumphant Junction (Grand Finale) (1:07)
15. International - Epilogue (2:49)
16. Paraiso 2 (5:36)

Muzică de Otomo Yoshihide, performeri şi invitaţi via sample (sampled guests)

Membri Ground Zero (din albumul Revolutionary Pekinese Opera)
Otomo Yoshihide: chitară, turntables
Kazuhisa Uchihashi: chitară, efecte
Sachiko M: sampler, voce (10)
Mitsuru Nasuno: bass
Masahiro Uemura: tobe, enka keyboard (9)
Yasuhiro Yoshigaki: percuţii, voce (10, 11)

Invitaţi
DJ-MAO: samples (1, 2, 10, 12, 13, 16)
Kazuhiro Nomoto: clarinet bass (1)
AYA: voce (4)
Naruyoshi Kikuchi: saxofon tenor (9, 12-14)

Mao Singers (13, 14)
Sachiko M, haruna ito, Tsuguto Tsunoda, Masahiro Uemura, Yasuhiro Yoshigaki, Mitsuru Nasuno, Kazuhisa Uchihashi şi Otomo Yoshihide

Sampled guests
Original Pekinese Opera groups
Heiner Goebbels: pian, etc.
Alfred 23 Harth: saxofon, etc.
Jon Rose (2, 10): vioară, etc.
Norimizu Amaya: samples de telefon (1)
Osamu Hashimoto: voce (2)
Steve Beresford: voce (2)
Rudolf Ebner (10, 11): voce, etc.
Compostela (3)
Yumiko Tanaka (1, 13, 14): voce, shamisen
Christian Marclay: record without cover (15, 16)

arteradio.com 11/04

ARTE Radio

Lansat în 2002, arteradio.com, radioul televiziunii de stat ARTE, a devenit referinţa în materie de Web radio creativ. Unic în felul său, ARTE Radio propune sute de reportaje şi creaţii sonore în ascultare liberă (gratuită), scurt-metraje elaborate, emoţionante sau ludice, instructive sau provocatoare, care vorbesc despre intimitate, moduri de viaţă, politică, creaţie, poezie, lume imaginară…

În fiecare zi, în fiecare săptămână, ARTE Radio propune o actualitate umoristică, documentare, o cronică, jurnalul de bord al unui artist, creaţii sonore, interviuri, reportaje, ficţiuni sonore, reacţii diverse…

Toate aceste creaţii sunt crescute din resursele scriiturii sonore. Sunt elaborate cu răbdare la nivelul capturii sonore, a montajului şi a mixajului, fără muzică şi nici comentarii. Toate piesele pot fi ascultate în MP3 într-o calitate unică pe Internet, fiind disponibile prin download şi difuzare gratuită prin contractul Creative Commons : www.creativecommons.org.

Auditoriul ARTE Radio creşte în continuu. Zeci de mii de ascultători (din care o majoritate cu vârstele între 13 şi 35 de ani) sunt abonaţi la serviciul de podcasting ce permite recepţia noutăţilor direct pe un walkman digital. O generaţie saturată de imagini (re)descoperă plăcerea de a asculta un radio neformatat, jucăuş şi creativ.

Succesul staţiei ARTE Radio acompaniază un interes crescând pentru creaţia sonoră. Spaţiile pentru ascultare se multiplică online (web radiouri, audiobloguri, podcast) la fel ca în galerii, muzee, locuri alternative.

Într-o lume saturată de imagini, sunetul ne face, probabil, să apreciem mai bine plăcerea de a fi în afara cadrului, mai aproape de imaginar, de seducţie. Om de cinema, Orson Welles spunea ca prefera radioul, «pentru că ecranul e mai mare»…

ARTE Radio a deschis pe Internet un spaţiu sonor dedicat intimităţii, emoţiei, reflecţiei. Auditoriul apreciază căldura unei vorbe, forţa experienţei trăite, duse mai departe de către o prelucrare originală. Aici creaţia este imaginată ca o muncă şi nu ca un produs.

ARTE Radio îşi îmbogăţeşte oferta inedită cu coproducţii şi comenzi : mici pilule şi mari documentare, artă sonoră şi ficţiuni radio inovante, audibloguri.
Datorita resurselor digitale, scurt-metrajele radiofonice dinamizează scriitura radiofonică jucându-se când cu ruptura, când cu ritmurile şi planurile. Punctul de vedere este întotdeauna cel al autorului, care elaborează o scriitură singulară plecând de la diversitatea vocilor şi zgomotelor lumii.

Multicultural, provocant sau tandru, cuvântul care apare din ecran nu reprezintă adevărul. El este o fereastră deschisă spre zvonul de fiecare zi, schimbările în curs, facerea artei, partea suverană a ficţiunii. Ascultaţi ca să vedeţi mai bine !

Câteva cifre : 122 autori plătiţi pentru 1000 de producţii inedite, 400 000 vizite pe lună, durata medie a unei vizite : 12 minute, 50% dintre auditori au mai puţin de 35 de ani, 60 000 abonaţi la podcasting, 6 000 abonaţi la newsletter-ul săptămânal
(traducere)

Piese selectate de Julien TRAMBOUZE şi Anamaria PRAVICENCU :

CREATIONS > CARTES POSTALES > Bucarest (7’20’’), Jean-Baptiste FRIBOURG
www.arteradio.com/son.html?24187
Circulaţia, claxoanele, copiii, marile artere şi satele la numai doi paşi. Bucureştiul de azi, o capitală de vizitat cu ochii închişi : carte poştală.

REPORTAGES > SOCIETE > Sex call (5’51’’), Julien TRAMBOUZE
www.arteradio.com/son.html?151167
Studentă la Ştiinţe politice, Elena lucrează într-un call centre pornografic la Bucureşti. Trei nopţi pe săptămână, ea îşi înfierbântă clienţii francezi via telefon sau Internet. Elena acceptă să poarte un microfon-lavalieră ascuns şi pe urmă să comenteze. Astăzi, chiar şi munca sexuală este delocalizată.

CREATIONS > SONORES > Bris de sons (3’0’’), Anton MOBIN
www.arteradio.com/son.html?400773
O scurtă piesă realizată cu micro-sunete extrase din efervescenţa cotidianului. În ordinea apariţiei : zahăr în cafea, rufe spălate de mână, cub de gheaţă, soda, foc, plastic cu bule, plastic în flăcări şi în final cu toţii împreună. Un peisaj imaginar în care fiecare sunet se naşte în interiorul altuia.

CREATIONS > SONORES > Arte marteau (3’35’’), Gaëtan BULOURDE
www.arteradio.com/son.html?122772
În rezidenţă în studiourile Arte Radio, artistul Gaëtan BULOURDE dă lovituri de ciocan în parkingul din subsolul ARTE France. Loveşte pereţii, solul, canalizările şi obţine o piesă sonoră montând ritmurile. Artist şi performer, Gaëtan BULOURDE îl citează astfel pe Nietzsche ("cum se filozofează cu ciocanul"), grupul Fluxus, muzica concretă şi dicţionarul : ciocanul este defapt instrumentul care în ureche transmite vibraţia de la timpan la scăriţă.

CREATIONS > SONORES > Geyser (3’38’’), Anthony CARCONE
www.arteradio.com/son.html?10562
În Islanda, gheizerul Strokkur ţâşneşte la fiecare 5-10 minute. Apa sa albastră se înalţă în cercuri deasupra deschiderii, explodează într-o coloană spumantă de apă caldă, după care se disipează într-un fum de vapori albi.

CREATIONS > SONORES > Ulysses (3’31’’), Christophe RAULT
www.arteradio.com/son.html?3874
Monologul lui Molly Bloom care încheie cele 900 de pagini ale lui Ulise de James Joyce, este unul dintre cele mai frumoase texte ale literaturii. Este de asemenea, de-o manieră foarte crudă, avalanşa de gânduri a unei femei care se masturbează. Vă oferim aceste ultime pagini din Ulise în franceză, cu crâmpeie de engleză, germană, italiană, ebraică…

CREATIONS > SONORES > L’agonie de la Sémillante (14’35’’), Gil SAVOY şi Strom VARX
www.arteradio.com/son.html?312011
În noaptea de 15 spre 16 februarie 1855, corabia cu 3 catarge La Sémillante, mândria marinei franceze, se ciocneşte de un recif din Insulele Lavezzi din largul oraşului Bonifacio (Corsica). Se scufundă fără a lăsa niciun supravieţuitor din cei 700 de marinari şi soldaţi de la bord. Doi tineri autori bruitişti şi-au propus o evocare bine temperată a acestei tragedii din lagul mării.

CREATIONS > MUSICALES > Towers 4 (3’36’’), FABRIKA
www.arteradio.com/son.html?53
Muzicianul electro FABRIKA propune muzică ce foloseşte mărturiile unui pompier new-yorkez George de Simone. O interpretare liberă a acestui « război dintre real şi ficţiune, ilustrat de confuzia imaginilor ».

CRATIONS > SONORES > New York Stories (35’48’’), Frédérique PRESSMANN
www.arteradio.com/son.html?22466
O plimbare poetică în diferite cartiere din New York. Ambienţele, limbile, feribotul, Coney Island, o fanfară, o vociferare împotriva politicii Statelor Unite… Un montaj foarte personal, omogiu adus cineastului Jonas Mekas.

arteradio.com

ARTERADIO.COM

Arte Radio este o celulă de producţie de opere radiofonice difuzate exclusiv pe Internet, medie de vârstă de 30 de ani, ambiţie de a ne dezmorţi urechile cu obiecte radiofonice neidentificate.

Arte Radio este un web radio à la demande (piesele sunt comenzi). Acest radio propune mai bine de o mie de reportaje şi creaţii radiofonice în ascultare liberă. Este un radio creat de Arte France, ramura franceză a televiziunii de stat Arte, strict necomercial şi fără publicitate.
Arte Radio se prezintă sub forma unui magazin periodic ce propune în fiecare săptămână scurt-metraje radiofonice noi (reportaje, documentare, ficţiuni, poezie sonoră, cronici…). Aceste creaţii folosesc resursele scriiturii sonore, fără muzică sau comentarii, dar cu o muncă insistentă asupra calităţii înregistrării sonore, a montajului şi a mixajului. Majoritatea pieselor au o durată cuprinsă între 3 şi 15 minute, cea mai scurtă fiind de 16 secunde, iar cea mai lungă de 50 de minute.

Selecţie arteradio.com de Julien Trambouze şi Anamaria Pravicencu

ARTERADIO.COM

Arte Radio is a production cell for radio art broadcasted exclusively on Internet, average 30 years old, ambition to defreeze our ears through unidentified radio objects.

Arte Radio is an on-demand web radio. It proposes more than a thousand documentaries and radio pieces to listen to at will. It is made possible by Arte France, part of the public trans-national broadcasting network Arte. It is a not-for-profit initiative, devoid of any publicity. Arte Radio takes the form of a magazine, proposing each week new radio short features (interviews, documentaries, fiction, sound poetry, current events…). These creations use the resources of sound writing, without music or commentary but with an ever present insistence on the capturing of sound, of studio montage and mixing. The larger part last between 3 and 15 minutes—the shortest being 16 seconds, while the longest is 50 minutes.

Selection arteradio.com by Julien Trambouze and Anamaria Pravicencu

opening 28/03

1. Octav AVRAMESCU : despre ce reprezintă muzica secolului 20, apelativul de "muzică contemporană"?

preview circa 20 min. - sunete restrânse
(carte blanche 90 min. pe 9/05 - sunete fixe)

Muzica în secolului XX este aceeaşi artă cronologică ca întodeauna, însă se împarte în muzici ale secolului XX cu multiple, în aparenţă ireconciliabile, tipuri de public. Despărţită de o scenă socială, desfigurată (disembodied), ceea ce rămâne să reprezinte "muzica contemporană", în afara unui context precis, seamănă cu un vis de catedrală radio la care se pot duce toate ipod-urile din lume să asculte slujba de duminică. Sâmbăta.

Rasunând în ea pot fi aceste câteva sunete (remarcabile) :
pentru spaţii de pasaj (pista 1 - XENAKIS, arhitect alături de LE CORBUSIER, dar şi compozitor pentru Pavilionul Phillips la expoziţia internaţională de la Bruxelles din 1958); despre spaţii de pasaj (pista 2 - mellifuous, autostradă, sau 4 - o altă reverie feroviară, referinţă la prima muzică concretă, "mixată" de SCHAFFER în 1948); în conjuncţie cu suporturi vizuale pe care încearcă sa le epuizeze (pista 3 - începe ca 1, dar implică un cvartet de improvizatori ce lucrează din spatele unor laptop-uri, şi chiar într-o instalaţie pentru o galerie de artă contemporană, sau 5 - pentru că încearcă să condenseze într-un drone, China, în filmul China and sunsets); de a căror existenţă, ironic, depinde (7 - un printer bine temperat, singurul “instrument” în toată această selecţie !); dar pe care le negă individual, pentru a le afirma colectiv, cu constiinţa conceptului de masă critică, atât de important pentru a reuşi dreptul la reprezentare al presiunilor interne din societate, strategic, pointilistic (6 - nu pentru un public feminin, ci feminist); sau nostalgic, transând memoria altor muzici: sunete culte în-jos-ite (8 - cine vrea gimnastică cu Maria Callas ?); sunete fragilizate, ce apar neimportante în istoria muzicii contemporane (9 - dar sunt importante pentru o queer theory a ei).

În toate aceste relaţii muzicale, totul este înregistrat, preîmpachetat. Fără interpreţi sau limbaj instrumental evident, primul public se dovedeşte a fi ireperabil, difuz, iar singurul său mijloc de reproducere, difuzorul, e aproape steril. Când design-ul primelor radiodifuzoare cu adevarat de masă (în ambele sensuri: pe masă, pentru mase) împrumută un pic din stilul unei catedrale, cei ce le ascultau recunoaşteau sunetul tuturor instrumentelor din care se compunea muzica lor, încă mai puteau visa că sunt în legatură cu un canon al muzicii.

1. Concret, Iannis XENAKIS, 1958, album Electronic music, INA GRM


2. Night traffic, Paul LANSKY, 1952, album Homebrew, label Bridge


3. Globophagia no.1, PowerBooks_unPlugged, 2007, Music in the Global Village (http://globalvillagemusic.net)


4. Commuterdream, Barry TRUAX, 1996, album Islands, label Cambridge Street Records


5. China, Phill NIBLOCK, 1995, China and Sunsets video


6. Hidden lives, Cathy LANE, 2004


7. print…?, Frederico SCHUMACHER, 2007, album [In]Disciplina, label Pueblo Nuevo


8. Callaerobique, Martin TETRAULT şi Robert LEPAGE, 1997, album Callas: la diva et le vinyle, label Ambiance magnetique


9. Transformative nostalgia, Terre THAEMLITZ, 1998, album Means to an End, label Mille plateaux


Octav AVRAMESCU, radioascultator, traieşte în Vancouver (CA) şi Bucureşti


2. Julien TRAMBOUZE despre arta radiofonică:

SPRE O DEFINIRE A ARTEI RADIOFONICE

Arta radiofonică reprezintă folosirea radioului ca medium pentru artă. Arta radiofonică nu este sound art, aşa cum nu este muzică. Arta radiofonică este radio. Radioul apare acolo unde este auzit şi nu în studioul în care a fost produs. Fiecare ascultător aude propria sa versiune finală a operei radiofonice, amestecată cu ambianţa sonoră a locului în care trăieşte. Spaţiul radiofonic este fiecare loc şi toate locurile în care se aude radio. Artistul radiofonic ştie că nu are nici un mijloc prin care să controleze experienţa operei radiofonice.

ARTA RADIOFONICĂ ŞI PRECURSORII SĂI

Documentarul sonor

Yann PARANTHOËN este recunoscut ca fiind maestrul incontestabil al documentarului sonor. Ca inginer de sunet, numele lui este asociat cu nenumărate emisiuni de pe France Culture şi France Inter. Ca autor, el a produs opere inconturnabile în care se afirmă concepţia sa despre restituirea realului ca sculptură şi compoziţie de sine stătătoare.
Extras dintr-un întreg sonor (fără comentariul jurnalistului) : Paris-Roubaix fresque sonore sur la légendaire course cycliste

Ficţiunea

Orson WELLES şi opera sa radiofonică The War of the Worlds, 30 octombrie 1938.
În acea zi, pe CBS, emisiunea Mercury Theatre on the air prezintă o adaptare a The War of the Worlds de HG WELLS, în care un actor impersonand un prezentator al CBS anunţă sosirea războinică a marţienilor pe Pământ.
În 1938 radioul est un nou mediu de comunicare şi din acest motiv ascultătorii sunt foarte numeroşi. Astfel excelenta sa regie reuşeşte să convingă aproape un milion de ascultători – din cei şase milioane care ascultau emisiunea – că Statele Unite au fost atacate de extratereştri veniţi de pe Marte şi că pericolul iminent îi obligă să părăsească ţara de urgenţă. New York-ul e în haos total. Chiar şi trupele americane grupate în port dar în permisie, sunt rechemate la ordin pentru a-şi apăra patria.
Extras.

Peisaj sonor şi experienţa audio radiofonică

Luc FERRARI : "Am realizat lucrări care se îndepărtează mai mult sau mai puţin de preocupările muzicale pure, dintre care unele fac apel la întâlnirea dintre ramuri diferite a ceea ce ar putea fi un arbore comun. Problema fiind aceea de a încerca să exprim, prin diferite mijloace, idei, senzaţii, intuiţii care treceau ; să observ viaţa de zi cu zi în ansamblul realităţilor sale, fie ele sociale, psihologice sau sentimentale. Toate acestea putând fi exteriorizate sub formă de text, scriitură instrumentală, compoziţii electroacustice, reportaje, filme, spectacole, etc."

În 1998, Luc FERRARI călătoreşte în sud-vestul american ca vânător de sunete ambulant şi realizează o serie de compoziţii radiofonice intitulate Far-West News, produse de radioul olandez NPS.
Extras din Far-West News, semnătură Radio France.



Julien TRAMBOUZE, radio artist, trăieşte şi lucrează în Franţa şi România.


3. Henning LUNDKVIST despre sound art:

Dacă pictura este comunicarea prin culori şi linii, arta sonoră este comunicarea prin sunet. Luându-şi modul de comunicare din domenii la fel de distincte ca (pentru a menţiona doar câteva) acustica, teatrul radiofonic, filmul experimental, muzica, literatura sau installation art, ea este influenţată şi influenţează atât de multe forme de creativitate încât forma sa amibică este greu de descris, în mod special marginile. Cu toate că tentaculele sale ajung în aşa multe forme diferite de artă, ceea ce este straniu este că importanţa artei sunetului este adesea ignorată. Cu toate acestea, sunetul ca mijloc de comunicare a fost un factor important în artă cel puţin de la începutul sec. XX (pentru dadaişti şi futuriştii italieni) şi până azi – când influenţa sa e recunoscută în installation art, performance, etc. Astfel, chiar dacă arta sunetului nu este adesea numită ca atare, traversează întreaga istorie a artei moderne şi continuă să aibă o influenţă vitală în prezent.

1. Alcor, Leif HOLMSTRAND (SE), 2004


"The Alcor Life Extension Foundation este liderul mondial în criogenie, cercetare şi tehnologie. Criogenia este ştiinţa care foloseşte temperaturi ultra-scăzute pentru a păstra viaţa umană cu intenţia de a o restaura în stare sănătoasă atunci când tehnologia o va permite. Alcor este o organizaţie non-profit aflată în Scottsdale, Arizona, fondată în 1972." (sura: Alcor website) Lucrarea Alcor a lui Leif HOLMSTRAND este o lectură înregistrată a răspunsului scris pe care l-a primit de la Alcor când i-a contactat despre posibilitatea de a-şi congela propriul corp după moarte.
Leif HOLMSTRAND (1972) este poet, artist vizual, performer şi sound artist, trăieşte şi lucrează în Malmö, Suedia. Este unul dintre cei mai importanţi artişti şi scriitori suedezi din generaţia tânără.

2. One Million Years (extras), On KAWARA (JP/US), 1993


În 1993, printr-o decizie fără precedent în opera sa, KAWARA a transformat lucrarea One Million Years (Future) din stare scrisă în stare înregistrată. Impulsul pentru această metamorfoză l-a constituit o expoziţie pentru Dia Center for the Arts, organizată între 1 ianuarie şi 31 decembrie în acelaşi an. Expoziţia a cuprins trei elemente – o selecţie din One Thousand Today Paintings, cele 10 părţi ale One Million Years (Past) şi înregistrarea de la One Million Years (Future), în care o voce masculină şi una feminină numără, unul după altul, anii din viitor.
On KAWARA (1933) este un artist conceptual japonez ce lucrează la New York încă din anii 60. Începând cu 1966 a realizat o serie de picturi cu date, care consistă în întregime în data la care a fost făcută pictura, scrisă cu litere albe pe un suport rigid.

3. Under History Lessons (extras), Vito ACCONCI (US), 1976


Jucând în acelaşi timp rolul profesorului şi cel al studenţilor, ACCONCI performează o serie de scurte lecţii, de la Lesson 1: Let's Believe We're in This Together la Lesson 12: Let's be Oppressed oferind o abordare idiosincratică asupra bazelor ideologice ale educaţiei şi societăţii americane.
Vito ACCONCI (1940) trăieşte şi lucrează la New York. Practica lui artistică este materializată în principal prin instalaţii, dar şi prin lucrări în care foloseşte vocea şi textul. Joacă un rol important pe scena artistică mondială încă de la începutul anilor 70.

Henning LUNDKVIST, sound artist, traieşte şi lucrează la Malmö (SE)
http://inaktiv.net
http://radiowy.se

P.S. Special thanks Tunde, pentru filmul in care a incercat sa prinda "atmosfera foarte speciala a ascultarii colective" :)