sillyconductor 27/06

sillyconductor
live performance

Oscilind intre galagios si inaudibil, performance-ul va fi impartit artificial in trei parti si va prezenta publicului interventii si inventii acustice generate de fantasmagorii precum catronomul, ventichitara sau diferite zine imprimate pe banda. Referintele simfonice vor exista, desigur, in deplin acord cu discursul sonor al marilor compozitori si, de ce nu, chiar al avioanelor cu elice.

Nu-mi place deloc să scriu scurte autobiografii aşa că voi fi franc. Am studiat chitara de la 6 ani, la 13 ani am descoperit sintetizatoarele şi am uitat chitara, iar de câţiva ani încoace încerc să uit sintetizatoarele în favoarea samplere-lor, a field-recording-ului şi a oricărei surse de sunet care poate fi manipulată şi transformată în altceva sau nu. În 2008, am avut o serie de concerte care presupuneau colarea unor micro-fragmente simfonice cu ajutorul samplerului care a inventat practic hip-hop-ul, rezultând astfel opere noi, cu o vădită construcţie minimalistă. Fascinaţia pentru clasici nu m-a părăsit nici până azi deşi am şi alte obsesii prietene. Field-recording-ul, sursele inedite de sunet, jucăriile din plastic, instrumentele vechi, rare sau inexistente şi alte lucruri care sună mai pretenţios într-o biografie decât în realitate, toate astea se combină haotic într-un fel de muzică pe care nu mă pot abţine să nu o fac. Acestea fiind zise, puteţi parcurge mai jos câteva hint-uri legate de ce voi încerca să performez în seara asta, dacă totul va merge aşa cum mi-am imaginat sau mai bine. Vă mulţumesc pentru interes şi clemenţă, mai ales că, după cum veţi bănui imediat după intrarea în sală, am o durere îngrozitoare de spate.

www.myspace.com/sillyconductor

1. În 1962, Gyorgy Ligeti a compus "Poème Symphonique" - 100 de metronoame care ticăie în acelaşi timp la tempo-uri diferite. Compoziţia este rareori reconstituită, din cauza dificultăţii reprezentate de găsirea recuzitei. Pe măsură ce tehnica a evoluat în direcţia metronoamelor digitale, acest lucru a devenit chiar mai dificil. Din acest motiv m-am gândit la un alt instrument, mult mai uman: catronomul. E suficient să priviţi mişcarea unui catronom din lateral pentru a descoperi similitudinile cu ruda sa din lemn şi metal. Atenţie: natura delicată şi capricioasă a catronoamelor necesită intervenţii regulate asupra instalaţiei, deci nu vom putea urma îndeaproape indicaţiile compoziţiei lui Ligeti, ci mai degrabă vom proceda invers.

2. "Mi-aş dori să ascult cel mai cunoscut fragment din Spărgătorul de nuci interpretat de 16 orchestre şi 16 dirijori în acelaşi timp, în 16 feluri diferite. Simt cumva că o astfel de suprapunere mi-ar face zânele ceva mai înfricoşătoare. Dar de unde atâţia bani?". Se spune că acestea au fost chiar cuvintele lui Ceaikovski, rostite într-un grup restrâns de prieteni. Şi chiar nu le-ar fi rostit, de ce n-am afla dacă bănuielile lui erau îndreptăţite?

3. Ultima parte a performance-ului e reprezentată de o impunătoare improvizaţie la ventichitară. Practic e vorba de trei ventilatoare şi două pedale de chitară, suficiente, zic eu, pentru a recrea momentul unei bătălii aviatice din Al II-lea Război Mondial care se petrece deasupra unui stadion înecat în acorduri de metal. Ne cerem scuze pentru volumul sunetului, dar e absolut necesar pentru veridicitatea istorică.