6 decembrie, ora 20 | performance COQUETTA
Teatrul Apollo 111, Ion Brezoianu 23-25, București
COQUETTA. flawless looks / colour red, sound performance 2018
COQUETTA prosperă într-un ritual sardonic de înfrumusețare cosmetică, prin ritmurile obiectelor cu „pink tax”. Înfățișarea mult dorită dezvăluie un substrat otrăvitor, plumbul și arsenicul find compușii chimici preferați de-a lungul vremii, în machiaj. Cosmetizarea are loc pas cu pas, ca o rutină zilnică, ritmică de înfrumusețare. Pieptănarea, hidratarea, curbarea genelor, machierea ochilor, aplicarea pudrei, rujarea și alte manevre sonore obținute, sunt cizelate de semnalele tocurilor electronice. Zgomotele aparatelor de înfrumusețat se amestecă ulterior în interiorul cutiilor de peruci de voiaj și în alte instrumente electronice îmbrăcate în catifea, încropite din gunoi.
*
8 decembrie, orele 10-18 | Atelier de țiuitoare infernale
Modulab, Viitorului 153b, București
Introducere în electronica simplă a oscilatoarelor zgomotoase
Pe parcursul acestui atelier, vom intra în contact direct tactil și auditiv cu câteva din componentele electronice care ne înconjoară în mediul cotidian și sunetele care acestea le pot produce atunci când sunt re-contextualizate și introduse ca generatoare de sunet și zgomot.
Cu un aspect introductiv, atelierul își propune să exploreze ludic câteva dintre noțiunile și modalitățiile de construcție manuală a instrumentelor electronice bazate pe probabil cel mai simplu circuit de oscilator. Pentru a elabora mașinării cu un caracter specific, va trebuii să privim preliminar un scurt istoric al instrumentelor electronice, a tranzistoarelor și a circuitelor integrate, să înțelegem cele trei tipuri de componente pe care le vom folosi și relațiile posibile dintre ele. Instrumentele DIY par adeseori performative și impredictibile, cu un caracter original vizual și sonic dat de modul lor de funcționare uneori aleatoriu.
Urmărind un desen, diagramă de circuit inițială, vom improviza cu aparatele de cositorit pe cablajele manufacturate de Grupul RET Electronic, în anii 90 la Timișoara. Pe durata atelierului vom anima câteva oscilatoare pe baza unui circuit integrat CMOS și le vom controla frecvențele cu fotorezistențe și potențiometre pentru a obține texturi zgomotaase. Sunetele obținute vor fi amplificate și ascultate prin boxele pe care le v-om atașa fiecărui circuit.
Fiecare participant va primii materialele și îndrumarea necesară pentru a construii un instrument simplu. Atelierul implică lucru manual intensive și se adresează începătorilor - nu sunt necesare cunoștințe anterioare în electronică.
*
Ioana Vreme Moser este naratoare transmedia și artistă sonoră active în cercetare, poetici electronice și notații ludice. Folosește material organice, obiecte obișnuite, gunoi, mecanisme și componente electronice pentru a pune în lumină evenimente cotidiene ce fac parte din spectrul intimității. În prezent, Ioana Vreme Moser lucrează cu instrumente electro-mecanice, sculpturi sonore, instalații cinetice, performance audio-vizual, partituri grafice, lecturi în șoaptă, compendii de date și lucrări video.
www.ioanavrememoser.com
*
Eveniment dedicat patinatoarei Romica Maria Dîmboianu-Popp (1919-2015)
Romica (Romana, în acte) Maria Dîmboianu-Popp, a fost printre primele campioane la patinaj artistic din România, urmaşă demnă a mamei sale, Maria Popp De Lemeny, altă celebră patinatoare, prima campioana la patinaj artistic a României, în 1913, care la vârsta de 53 de ani, a participat la Olimpiadă: 1936, Garmisch-Partenkirchen. Romana a cîştigat două medalii de campioană naţională. În ianuarie 1938, a învins-o pe mama ei la Lacul Roşu, unde toţi cei cinci arbitri i-au acordat Romicăi nota maximă: 6. A fost primul ei titlu de campioană naţională la senioare.
În data de 23 august 1942 Romica făcea căţărare pe Colţii Morarului împreună cu doi prieteni. Stînca de care făcuse priză s-a desprins şi i-a căzut peste picior. Abia seara a ajuns la un punct de prim-ajutor. Piciorul i-a fost amputat. Chiar şi aşa, cu proteză de lemn, campioana nu s-a despărţit de gheaţă. A devenit arbitră internaţională. „Mergeam pe gheaţă fără probleme, puţini ştiau că am proteză. Am urcat şi Bucegii din nou, am coborît Postăvarul pe jos, am schiat în Diham. Am dansat vals şi tango. La 82 de ani am înotat la Mamaia“.
În 2013, cu ocazia European Youth Olympic Winter Festival de la Brașov, Romica Maria Dîmboianu-Popp poartă flacăra olimpică la vârsta de 93 ani.
*
Sâmbăta Sonoră este un program organizat de Asociația Jumătatea plină și cofinanțat în perioada iunie-noiembrie 2018 de Administrația Fondului Cultural Național.
2.11.18
dyslex & Anamaria Pravicencu, listening, 21/11
DYSLEX & ANAMARIA PRAVICENCU, LISTENING
21 noiembrie 2018, ora 20
Teatrul Apollo 111, Ion Brezoianu 23-25, București
La invitația platformei de podcast SEMI SILENT, dyslex a petrecut 4 săptămâni în septembrie trecut înregistrând sunete în Pădurea Baciu de lângă Cluj, iar Anamaria Pravicencu căutând urme și cuvinte în orașul Iași.
Producțiile prezentate sunt în lucru, schițe sau lucrări finite. Sesiunea de ascultare va fi urmată de o discuție cu artiștii.
"Probabil cel mai productiv muzician noise din România, dyslex crează peisaje sonore dure ca sonoritate sau ambiental experimentale. Arsenalul său artistic cuprinde instrumente construite chiar de el însuși, păpuși modificate, microfoane de contact menite să captureze fiecare vibrație a mediului în care își desfășoară concertul. ” comentează Ștefan Tiron, iar site-ul Easterndaze.net completează descrierea "dyslex is immersed in pure noise". De-a lungul vremii, dyslex a fost invitat să participe la festivaluri în România, Ungaria și Polonia și a lucrat la un număr considerabil de albume, fără a lansa vreunul. Este un artist introvertit, foarte atent la publicul către care își îndreaptă creația sonoră, cu o estetică personală clar conturată asupra sunetului. dyslex nu face o carieră, dar încet și-a creat propria nișă în habitatul cultural românesc.
Anamaria Pravicencu a studiat desenul și sculptura, cu un interes pentru instalațiile sonore. Activitatea sa principală din 2006 până acum în cadrul Asociației Jumătatea plină este centrată pe direcție artistică, producție și promovare în banda desenată de autor și experimentul sonor și muzical (Sâmbăta sonoră, SEMI SILENT, Her Voice etc.) prin programe constante și distincte, și continuă să producă piese sonore.
*
Eveniment dedicat parașutistei Smaranda Brăescu (1897-1948)
Smaranda Brăescu a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200m la Sacramento, SUA).
Smaranda Brăescu a absolvit în 1928 cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. În același an a executat și primul salt cu parașuta în Germania, cumpărată din bani împrumutați, devenind prima parașutistă din România. Revenind în țară, „singură și necunoscută”, așa cum mărturisește Smaranda pentru revista Realitatea Ilustrată: „Am făcut o cerere pentru a intra în școala de pilotaj. Amânată de la o săptămână la alta, mi s-a spus în cele din urmă, că femeile n-au voie să facă aviație!”.
Ulterior Smaranda Brăescu este recunoscută ca pilot și parașutistă, și devine antrenoare în aviația militară română.
„ – Ești curios să știi ce senzații stranii am când mă aflu suspendată în nemărginire, între cer și pământ? Ar trebui o atentă și meticuloasă notație psihologică, care să înregistreze clipă cu clipă, sbuciumul și frământarea mea intimă. Cu două zile înainte, sunt prada unei stări de spirit particulare. Nu se poate descrie. Se simte. În sfârșit, am ajuns pe stadion. Mecanicii mi-aduc parașuta. Trebuie s-o aranjez. Îmi tremură tot corpul, dar mâna lucrează calmă, liniștită, cu precizie matematică, cu calcul științific. Când m-am urcat în avion și când se îndepărteză de pământ, am nervi. Sâcâitori, enervanți. Avionul face câteva viraje. Căutăm locul prielnic pentru săritură. Ei bine, se întâmplă atunci un fenomen surprinzător, a cărui taină n-am reușit încă s-o descifrez. Nervii înghiață. Nerăbdarea se risipește. Starea aceea particulară se pierde în înălțimi… Intervine calmul. Lucrez cu atâta tact și cu atâta sânge rece, încât, mai târziu, în ceasurile mele de insomnie și de meditație, mă minunez singură. Dar, iată, am ieșit din cabina avionului. Cu o mână crispată, cuprind bara rece, mă uit în jos, privesc terenul, privesc altimetrul, care indică înălțimea, fac o rugăciune mută… și-mi dau drumul. Din momentul în care mă arunc și până când se deschide parașuta, trec prin cele mai grozave chinuri. Mă întreb înfrigurată: - Se deschide ori nu se deschide? Două alternative: moartea sau viața. Secundele mi se par ceasuri. Inima îmi stă în loc. În sfârșit, simt o scuturătură puternică. Parașuta s-a deschis! Nu-ți poți închipui, câtă dragoste porți în aceste momente pânzei aeriene, care te-a salvat! Mă uit în jos, mă uit în toate părțile. Se aud : murmurul mulțimii, aplauzele, muzica. La 100 metri deasupra pământului, trec prin al doilea sbucium. Simt că vin prea repede. S-ar putea să cad sdrobită în țărână.
Nu mi-e teamă de moarte, m-ar durea o invaliditate, dar m-ar chinui mai greu insuccesul…”
*
Artiștii dyslex și Anamaria Pravicencu sunt beneficiarii programului de rezidențe de creație sonoră SONIC FUTURE RESIDENCIES organizat de Asociația Jumătatea plină și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
www.semisilent.ro
18.10.18
Diana Rotaru & Sabina Ulubeanu, concert, 26/10
Diana Rotaru & Sabina Ulubeanu, concert
26 octombrie, ora 20
Teatrul Apollo 111, Ion Brezoianu 23-25, București
O SÂMBĂTĂ SONORĂ dedicată femeilor compozitoare din noua generație este o SÂMBĂTĂ SONORĂ creată din admirație, iubire și încredere în viitor.
Diana Rotaru
Lut (2017) pentru două violoncele
Meander (2008) pentru clarinet solo
Amoris Chaccone (2015, revizuită în 2017), partea a II-a din Red Hot, pentru clarinet, vioară, violoncel şi pian
Solomonarul (2018) pentru flaut (înregistrare) – interpretează Mario Caroli
Verde (2015/2017) pentru clarinet, vioară, violoncel şi pian
Sabina Ulubeanu
Vers le ciel (2002) pentru violoncel solo
Sheroes (2018) pentru cvartet de coarde (înregistrare) – interpretează cvartetul Arcadia
Cadenza lirica (2004) pentru vioară solo
Candy Crush 1852 (2018) pentru clarinet, vioară, violoncel şi pian
Interpreți :
SonoMania & Duo Cello Jaya
Mihai Pintenaru, clarinet
Raluca Stratulat, vioară
Ella Bokor, violoncel
Mircea Marian, violoncel
Andrei Petrache, pian
Diana Rotaru, pian
*
DIANA ROTARU
Unul dintre cei mai activi tineri compozitori români, Diana Rotaru (n. 1981, Bucureşti) a scris de la muzică de cameră şi orchestrală la muzică pentru spectacole multimedia sau de dans, muzică de scurtmetraj şi operă de cameră. Creaţia sa explorează direcţii expresive diferite, precum hypnagogia şi estetica pre-onirică, psihologia feminină, folclorul imaginar şi narativitatea muzicală sau umorul.
În ultimii ani a fost implicată în promovarea muzicii noi în România, în calitate de director artistic al ansamblului SonoMania şi de coordonator principal al Centrului de Informare Muzicală din România (CIMRO). În prezent este lector universitar la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Diana Rotaru a studiat compoziţia cu Ştefan Niculescu şi Dan Dediu la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (2000-2005) şi cu Frédéric Durieux la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Paris (Erasmus, 2005-2006). A participat totodată la diverse cursuri de specializare precum Acanthes (Metz, Franţa - 2008), Voix Nouvelles (Royaumont, Franţa - 2002 şi 2006), Seminarul Bartok (Szombathely, Ungaria - 2003) sau ICon Arts (Breaza / Cisnădie), lucrând astfel cu Salvatore Sciarrino, Brian Ferneyhough, Michael Jarrell, François Paris, Jonathan Harvey şi alţii. Este deţinătoarea mai multor premii importante printre care Premiul George Enescu al Academiei Române pentru anul 2008, ISCM-IAMIC Young Composer Award (Vilnius, 2008), Takefu International Music Festival Prize (ex-aequo, Takefu, 2009), Premiul de Excelenţă pentru Tineri Compozitori acordat de Uniunea Naţională a Patronatului Român (Bucureşti, 2007), Marele Premiu Prometheus Opera Prima, acordat de Fundaţia Anonimul (2005), Premiul I ex-aequo la Concursul Internaţional de Compoziţie George Enescu (lucrare de orchestră – “Corale şi Cutii Muzicale”, 2005 şi lucrare camerală – “Halucinaţii Gotice”, 2003) sau Irino Prize (Japonia, 2004). Alături de ansamblul SonoMania, a fost nominalizată în 2016 la Premiul Matei Brâncoveanu pentru muzică experimentală (acordat de Fundaţia Alexandrion).
I-au fost acordate rezidenţe de creaţie la Cité des Arts din Paris (bursa George Enescu, ICR 2007), Villa Sträuli din Winterthur (2011 – două concerte portret susţinute de ansamblul TaG) şi Viena (2015, cu o bursă acordată de Austrian Federal Chancellery şi KulturKontakt).
www.dianarotaru.com
SABINA ULUBEANU
Sabina Ulubeanu (n. 1979, București) este una dintre personalitățile artistice complexe ale generației sale, cu o activitate extinsă, de la compoziție la fotografie, muzicologie sau performance experimental. Conceptual, este interesată de problemele timpului, spațiului și memoriei, elemente ce unesc muzica și fotografia în creația sa.
A studiat compoziția la București și Oldenburg cu Tiberiu Olah, Doina Rotaru și Violeta Dinescu, iar în anul 2011, sub îndrumarea prof. univ. dr. Octavian Nemescu, a devenit doctor în muzică cu teza „Funcția memoriei in construcția timpului muzical”, subiect ce reprezintă manifestul artistic al compozitoarei. Este membră a Uniunii Compozitorilor din România. Lucrările sale au fost interpretate în România, Europa și SUA, iar fotografiile sale au fost expuse la festivaluri importante europene.
În prezent, Sabina este director artistic și co-fondator al InnerSound New Arts Festival, singurul festival din România ce pune muzica contemporană și clasică în relație cu artele vizuale, multimedia și filmul mut contemporan. Din 2013 este critic muzical partener al website-ului Festivalului Internațional George Enescu, precum și speaker la diverse evenimente cum ar fi: PR Beta Timișoara (2017), Mastering the Music Bussines (iulie 2017), Aspen Ideas Sibiu (2016), TEDx (Cambridge School Of Bucharest 2015), Pecha Kucha (2012) etc.
*
Eveniment dedicat ciclistei italiene Alfonsina Strada (1891-1959)
Alfonsina Strada este singura femeie care a concurat într-unul dintre cele 3 Mari Tururi, respectiv la Giro d’Italia în 1924, unde a putut participa pentru că la încriere organizatorii au crezut că e bărbat. Ulterior regulamentul a precizat clar că femeile nu sunt acceptate în acest tip de competiție. În 1911, Alfonsina Strada a bătut în Italia recordul de viteză pentru femei, record ce a rămas de referință timp de 26 ani. Ea a concurat pe o bicicletă fără viteze ce cântărea 20 kg. Campioana multiplă Marianne Vos concurează astăzi pe o bicicletă de 7.7 kg și 10 viteze.
Mersul pe bicicletă a fost un agent major în emanciparea femeilor la sfârșitul secolului XIX, însă reacția populară împotriva femeilor care și-au „permis” această libertate a fost rapidă și feroce. Femeile bicicliste au fost tratate ca niște maimuțe acrobate la circ sau pradă binemeritată pentru apropourile sexuale ale bărbaților deoarece ieșeau astfel în evidență în spațiul public. Femeile bicicliste au fost acuzate că mersul pe bicicletă e doar plăcerea lascivă provocată de vibrațiile șeii…
Strada s-a luptat cu dubla hegemonie a bisericii catolice și a regimului fascist care a discriminat femeile atlete a căror „misiune fundamentală” era, desigur, maternitatea. Ciclistele din ziua de azi participă la un sport care rămâne, poate iremediabil, dedicat bărbaților. Cu excepția tenisului și golfului, sporturile pentru femei continuă să fie sub-finanțate și sub-promovate.
Fotografie de autor necunoscut.
*
Sâmbăta Sonoră este un program organizat de Asociația Jumătatea plină și cofinanțat în perioada iunie-noiembrie 2018 de Administrația Fondului Cultural Național.
26 octombrie, ora 20
Teatrul Apollo 111, Ion Brezoianu 23-25, București
O SÂMBĂTĂ SONORĂ dedicată femeilor compozitoare din noua generație este o SÂMBĂTĂ SONORĂ creată din admirație, iubire și încredere în viitor.
Diana Rotaru
Lut (2017) pentru două violoncele
Meander (2008) pentru clarinet solo
Amoris Chaccone (2015, revizuită în 2017), partea a II-a din Red Hot, pentru clarinet, vioară, violoncel şi pian
Solomonarul (2018) pentru flaut (înregistrare) – interpretează Mario Caroli
Verde (2015/2017) pentru clarinet, vioară, violoncel şi pian
Sabina Ulubeanu
Vers le ciel (2002) pentru violoncel solo
Sheroes (2018) pentru cvartet de coarde (înregistrare) – interpretează cvartetul Arcadia
Cadenza lirica (2004) pentru vioară solo
Candy Crush 1852 (2018) pentru clarinet, vioară, violoncel şi pian
Interpreți :
SonoMania & Duo Cello Jaya
Mihai Pintenaru, clarinet
Raluca Stratulat, vioară
Ella Bokor, violoncel
Mircea Marian, violoncel
Andrei Petrache, pian
Diana Rotaru, pian
*
DIANA ROTARU
Unul dintre cei mai activi tineri compozitori români, Diana Rotaru (n. 1981, Bucureşti) a scris de la muzică de cameră şi orchestrală la muzică pentru spectacole multimedia sau de dans, muzică de scurtmetraj şi operă de cameră. Creaţia sa explorează direcţii expresive diferite, precum hypnagogia şi estetica pre-onirică, psihologia feminină, folclorul imaginar şi narativitatea muzicală sau umorul.
În ultimii ani a fost implicată în promovarea muzicii noi în România, în calitate de director artistic al ansamblului SonoMania şi de coordonator principal al Centrului de Informare Muzicală din România (CIMRO). În prezent este lector universitar la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Diana Rotaru a studiat compoziţia cu Ştefan Niculescu şi Dan Dediu la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (2000-2005) şi cu Frédéric Durieux la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Paris (Erasmus, 2005-2006). A participat totodată la diverse cursuri de specializare precum Acanthes (Metz, Franţa - 2008), Voix Nouvelles (Royaumont, Franţa - 2002 şi 2006), Seminarul Bartok (Szombathely, Ungaria - 2003) sau ICon Arts (Breaza / Cisnădie), lucrând astfel cu Salvatore Sciarrino, Brian Ferneyhough, Michael Jarrell, François Paris, Jonathan Harvey şi alţii. Este deţinătoarea mai multor premii importante printre care Premiul George Enescu al Academiei Române pentru anul 2008, ISCM-IAMIC Young Composer Award (Vilnius, 2008), Takefu International Music Festival Prize (ex-aequo, Takefu, 2009), Premiul de Excelenţă pentru Tineri Compozitori acordat de Uniunea Naţională a Patronatului Român (Bucureşti, 2007), Marele Premiu Prometheus Opera Prima, acordat de Fundaţia Anonimul (2005), Premiul I ex-aequo la Concursul Internaţional de Compoziţie George Enescu (lucrare de orchestră – “Corale şi Cutii Muzicale”, 2005 şi lucrare camerală – “Halucinaţii Gotice”, 2003) sau Irino Prize (Japonia, 2004). Alături de ansamblul SonoMania, a fost nominalizată în 2016 la Premiul Matei Brâncoveanu pentru muzică experimentală (acordat de Fundaţia Alexandrion).
I-au fost acordate rezidenţe de creaţie la Cité des Arts din Paris (bursa George Enescu, ICR 2007), Villa Sträuli din Winterthur (2011 – două concerte portret susţinute de ansamblul TaG) şi Viena (2015, cu o bursă acordată de Austrian Federal Chancellery şi KulturKontakt).
www.dianarotaru.com
SABINA ULUBEANU
Sabina Ulubeanu (n. 1979, București) este una dintre personalitățile artistice complexe ale generației sale, cu o activitate extinsă, de la compoziție la fotografie, muzicologie sau performance experimental. Conceptual, este interesată de problemele timpului, spațiului și memoriei, elemente ce unesc muzica și fotografia în creația sa.
A studiat compoziția la București și Oldenburg cu Tiberiu Olah, Doina Rotaru și Violeta Dinescu, iar în anul 2011, sub îndrumarea prof. univ. dr. Octavian Nemescu, a devenit doctor în muzică cu teza „Funcția memoriei in construcția timpului muzical”, subiect ce reprezintă manifestul artistic al compozitoarei. Este membră a Uniunii Compozitorilor din România. Lucrările sale au fost interpretate în România, Europa și SUA, iar fotografiile sale au fost expuse la festivaluri importante europene.
În prezent, Sabina este director artistic și co-fondator al InnerSound New Arts Festival, singurul festival din România ce pune muzica contemporană și clasică în relație cu artele vizuale, multimedia și filmul mut contemporan. Din 2013 este critic muzical partener al website-ului Festivalului Internațional George Enescu, precum și speaker la diverse evenimente cum ar fi: PR Beta Timișoara (2017), Mastering the Music Bussines (iulie 2017), Aspen Ideas Sibiu (2016), TEDx (Cambridge School Of Bucharest 2015), Pecha Kucha (2012) etc.
*
Eveniment dedicat ciclistei italiene Alfonsina Strada (1891-1959)
Alfonsina Strada este singura femeie care a concurat într-unul dintre cele 3 Mari Tururi, respectiv la Giro d’Italia în 1924, unde a putut participa pentru că la încriere organizatorii au crezut că e bărbat. Ulterior regulamentul a precizat clar că femeile nu sunt acceptate în acest tip de competiție. În 1911, Alfonsina Strada a bătut în Italia recordul de viteză pentru femei, record ce a rămas de referință timp de 26 ani. Ea a concurat pe o bicicletă fără viteze ce cântărea 20 kg. Campioana multiplă Marianne Vos concurează astăzi pe o bicicletă de 7.7 kg și 10 viteze.
Mersul pe bicicletă a fost un agent major în emanciparea femeilor la sfârșitul secolului XIX, însă reacția populară împotriva femeilor care și-au „permis” această libertate a fost rapidă și feroce. Femeile bicicliste au fost tratate ca niște maimuțe acrobate la circ sau pradă binemeritată pentru apropourile sexuale ale bărbaților deoarece ieșeau astfel în evidență în spațiul public. Femeile bicicliste au fost acuzate că mersul pe bicicletă e doar plăcerea lascivă provocată de vibrațiile șeii…
Strada s-a luptat cu dubla hegemonie a bisericii catolice și a regimului fascist care a discriminat femeile atlete a căror „misiune fundamentală” era, desigur, maternitatea. Ciclistele din ziua de azi participă la un sport care rămâne, poate iremediabil, dedicat bărbaților. Cu excepția tenisului și golfului, sporturile pentru femei continuă să fie sub-finanțate și sub-promovate.
Fotografie de autor necunoscut.
*
Sâmbăta Sonoră este un program organizat de Asociația Jumătatea plină și cofinanțat în perioada iunie-noiembrie 2018 de Administrația Fondului Cultural Național.
3.10.18
Maria Balabaș + Carsten Seiffarth (DE), 10/10
MARe - Muzeul de Artă Recentă
Bulevardul Primăverii 15, București
MARe - Muzeul de Artă Recentă se deschide pentru public în data de 9 octombrie, iar pe 10 octombrie găzduiește primul eveniment sonor în spațiul de audiție al muzeului, un auditorium cu acustică și sonorizare excepționale.
Pentru acestă ocazie SÂMBĂTA SONORĂ propune un performance vocal al Mariei Balabaș, acompaniată de electronice semnate de Mihai Balabaș, și o conferință despre sound art și instalație sonoră în Germania cu Carsten Seiffarth, fondatorul și directorul artistic al galeriei de sound art singuhr – hoergalerie.
Precizare: număr de locuri limitat!!!
Voiceover, Maria Balabaș, performance
„Am creat acest performance din nevoia de a mă aduna. Senzaţia ultimilor ani a fost aceea că şi eu şi vocea mea trăim într-o stare de separare sau fragmentare. Din ce în ce mai mult deveneam conştientă de o fractură existentă între mine şi realitatea înconjurătoare, între gânduri şi fapte, între felul cum îmi aminteam că vorbeam sau că îmi sună vocea şi ceea ce transmiteam în exterior către ceilalţi. Aşa a apărut nevoia unui spaţiu în care să creez senzaţia unei coerenţe personale, iar aceasta să aducă împreună cu sine o stare de inocenţă. Ca instrument am ales vocea, tocmai pentru că simţeam că mă înstrăinasem de ea. Devenise vehiculul fricilor, mai mult decât al liniştirii mele. Cum pot să mă regăsesc din nou în vocea mea? Cum pot să fiu împreună cu mine? Am lucrat cu straturi de înregistrări suprapuse, cu câteva cuvinte, cu o vagă amintire literară. Doar voce.”
Maria Balabaș este creatoarea emisiunii Dimineața crossover de la Radio România Cultural şi a generat, pe parcursul timpului, diverse proiecte dedicate noilor forme de creaţie radiofonică (Generaţia sonoră, Aceasta nu este artă etc.). A fost nominalizată la Prix Europe şi Prix Italia pentru documentare radio, seleționată la Grand Prix Nova pentru o piesă sonoră și a primit premiul Semi Silent pentru inovaţie sonoră. A iniţiat grupurile muzicale Avant’n’Gard și Soare Staniol, care se inspiră din tehnici de improvizaţie, muzică electronică şi surse sonore neconvenţionale. Ca artist solo crează instalaţii şi piese narative bazate pe înregistrări de teren, înregistrări de arhivă sau alte forme de memoriei auditivă. A scris o carte. Lucrează la un scenariu de lung-metraj. ETC.
Mihai Balabaş este violonist şi chitarist, cântă în trupele Trei Parale, Bucium şi Tony Baboon, iar pentru Soare Staniol compune atmosfere sonore. A colaborat cu Maria în multe proiecte sonore.
*
Conferință / prezentare
Carsten Seiffarth este fondatorul și directorul artistic al galeriei de sound art singuhr – hoergalerie. Născut în 1963, Carsten a studiat muzica orchestrală, muzicologie și sociologie la Weimar și Berlin. Produce evenimente de muzică contemporană și sound art din 1991. Între 2005 și 2007 a fost unul dintre directorii artistici ai laboratorului de media art TESLA Berlin. Carsten Seiffarth a creat în 1996 singuhr – hoergalerie, singura galerie de sound art din Germania, devenită azi un reper în domeniul instalației sonore cu peste 70 de expoziții personale germane sau internaționale.
În ultimii ani a fost curator invitat pentru numeroase galerii și muzee. Din 2010 este curator și director al Bonn Hoeren, un proiect de sound art urban din Bonn, iar din 2011 este directorul artistic al programului Sound Exchange – Enclaves of Experimental Music Culture in Central Eastern Europe. Contribuie regulat în cadrul proiectului despre arhitectură și sunet Tuned City și a editat mai multe cărți: Singuhr 1996-2006; Tesla 2005-2007; Sam Auinger: A Hearing Perspective; Paul DeMarinis: Buried in Noise; Gordon Monahan: Seeing Sound.
*
Eveniment dedicat gimnastei Sonia Iovan-Inovan, prima medaliată olimpică din gimnastica românească
Sonia Iovan-Inovan (născută în 1935, Cluj) este o gimnastă română, dublu laureată cu bronz olimpic la Melbourne 1956 și Roma 1960, medaliată cu bronz la Campionatele Mondiale și multiplu medaliată cu argint (pe echipe) și cu bronz (în probele individuale pe aparate) la Campionatele Europene.
Fotografie de autor necunoscut.
*Eveniment sprijinit de Goethe Institut, MARe și Revista Zeppelin.
Sâmbăta Sonoră este un program organizat de Asociația Jumătatea plină și cofinanțat în perioada iunie-noiembrie 2018 de Administrația Fondului Cultural Național.
21.9.18
SÂMBĂTA LEJERĂ | ZECE mini-concerte, 29/09
SÂMBĂTA SONORĂ – cabaret
O nouă sesiune cu muzicile voastre.
Teatrul Apollo 111, Ion Brezoianu 23-25, București
29 septembrie, ora 20
Un OPEN CALL a fost ținut în perioada 25 iulie - 15 septembrie.
A fost odată ca niciodată, Miercurea Lejeră (prin 2009-2012): laborator de preocupări și demersuri intime, fără constrângerile unui spectacol lucrat pentru a avea premieră într-o anumită seară.
O comunitate ad-hoc în care improvizația era încurajată, iar ajutorul tehnic era ospitalitate și gest curatorial. În acea perioadă a apărut și Sâmbăta Sonoră, copil din flori al CNDB.
Cu dorința de a propune același mesaj de atunci autorilor de sunet de azi, reluăm chiar declarația lui Mihai Mihalcea/Farid Fairuz, director CNDB la acea vreme: „În acest format se pot regăsi mulți artiști care doresc să-și testeze ideile direct în fața publicului. Fără repetiții, fără preparații și fără plasă de siguranță. Fără emfază, ci doar cu dorința genuină de a testa idei și practici performative, într-un spațiu „lejer” de judecată, care nu le oferă nici garanția succesului, dar nici judecata neiertătoare în fața unui eventual eșec”.
Miercurea Lejeră a fost propusă și acompaniată de Eduard Gabia și Maria Baroncea.
*
Eveniment dedicat Motocross-ului.
Motocross-ul a apărut în Anglia la începutul secolului XX ca derivat al curselor de testări de motociclete. Acest sport a devenit repede foarte popular, iar competițiile au devenit cunoscute în restul lumii ca „motocross racing”, combinând cuvântul francez pentru motocicletă, motocyclette, sau moto în scurt, cu „cross-country”. Prima cursă cunoscută a avut loc la Camberley, Surrey în 1924. Prima cursă de motocross ținută pe o pistă în interiorul unui stadion a avut loc pe 28 august 1948 la Buffalo Stadium din Montrouge, oraș situat în suburbia Parisului.
Fotografie de autor necunoscut.
*
Donație recomandată : 10 lei
*
SÂMBĂTA SONORĂ este organizată de Asociaţia Jumătatea plină și adresează creația sonoră, creația radiofonică, poezia sonoră, muzica contemporană și improvizată prin concerte, sesiuni de ascultare, performance-uri, conferințe, prezentări de artist, ateliere și call-uri de proiecte.
Pe toată durata anului 2018, SÂMBĂTA SONORĂ va avea loc, o dată pe lună, la Teatrul Apollo111 din Palatul Universul, București, iar în perioada iunie-noiembrie beneficiază de sprijinul AFCN.
O nouă sesiune cu muzicile voastre.
Teatrul Apollo 111, Ion Brezoianu 23-25, București
29 septembrie, ora 20
Un OPEN CALL a fost ținut în perioada 25 iulie - 15 septembrie.
A fost odată ca niciodată, Miercurea Lejeră (prin 2009-2012): laborator de preocupări și demersuri intime, fără constrângerile unui spectacol lucrat pentru a avea premieră într-o anumită seară.
O comunitate ad-hoc în care improvizația era încurajată, iar ajutorul tehnic era ospitalitate și gest curatorial. În acea perioadă a apărut și Sâmbăta Sonoră, copil din flori al CNDB.
Cu dorința de a propune același mesaj de atunci autorilor de sunet de azi, reluăm chiar declarația lui Mihai Mihalcea/Farid Fairuz, director CNDB la acea vreme: „În acest format se pot regăsi mulți artiști care doresc să-și testeze ideile direct în fața publicului. Fără repetiții, fără preparații și fără plasă de siguranță. Fără emfază, ci doar cu dorința genuină de a testa idei și practici performative, într-un spațiu „lejer” de judecată, care nu le oferă nici garanția succesului, dar nici judecata neiertătoare în fața unui eventual eșec”.
Miercurea Lejeră a fost propusă și acompaniată de Eduard Gabia și Maria Baroncea.
*
Eveniment dedicat Motocross-ului.
Motocross-ul a apărut în Anglia la începutul secolului XX ca derivat al curselor de testări de motociclete. Acest sport a devenit repede foarte popular, iar competițiile au devenit cunoscute în restul lumii ca „motocross racing”, combinând cuvântul francez pentru motocicletă, motocyclette, sau moto în scurt, cu „cross-country”. Prima cursă cunoscută a avut loc la Camberley, Surrey în 1924. Prima cursă de motocross ținută pe o pistă în interiorul unui stadion a avut loc pe 28 august 1948 la Buffalo Stadium din Montrouge, oraș situat în suburbia Parisului.
Fotografie de autor necunoscut.
*
Donație recomandată : 10 lei
*
SÂMBĂTA SONORĂ este organizată de Asociaţia Jumătatea plină și adresează creația sonoră, creația radiofonică, poezia sonoră, muzica contemporană și improvizată prin concerte, sesiuni de ascultare, performance-uri, conferințe, prezentări de artist, ateliere și call-uri de proiecte.
Pe toată durata anului 2018, SÂMBĂTA SONORĂ va avea loc, o dată pe lună, la Teatrul Apollo111 din Palatul Universul, București, iar în perioada iunie-noiembrie beneficiază de sprijinul AFCN.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)